20 mai 1990, emisiune radiofonică
Cuvântul sanscrit dharma, adeseori tradus ca "religie", a fost derivat din verbul dhri, însemnând a ţine, a întreţine, a suporta, a îndeplini o datorie etc. Substantivul dharma semnifică ceva care are temelii ferme; nuanţele lui numeroase includ: datorie, drept, dreptate, virtute, morală, religie, faptă bună şi totodată fire şi caracter. Cuvântul "religie" reprezintă aşadar o conotaţie a cuvântului sanscrit "dharma" şi nu sensul său multidimensional.
Fireşte că implicaţiile termenului se datorează complexităţii conceptului. În gândirea indiană, ideea de dharma îşi are obârşia în noţiunea de rita - ordinea cosmică. Un număr de imnuri din Rigveda susţin existenţa unei ordini cosmice, căreia se supun atât materia cât şi spiritul. Este o regulă, care guvernează mersul astrelor, succesiunea anotimpurilor, fluxul apelor precum şi evoluţia morală a oamenilor, a societăţii umane în general. Departe de a căuta să-l degradeze pe om într-un regn inferior, conceptul crede în însufleţirea naturii. În mintea indiană, natura este o prezenţă vie, cu care omul comunică.
În perioada tardivă a Vedelor, scripturile au stabilit cele cinci datorii ale omului social - datoria faţă de zei, înţelepţi, strămoşi, oameni, precum şi faţă de alte fiinţe. Pentru a-şi dezvolta calităţile morale şi atitudinea spirituală, omului de bun simţ i se cere să aibă respect faţă de toţi şi să-i iubească pe toţi. Omul are datorii morale, mai ales faţă de el însuşi, să realizeze o trăire armonioasă, integrarea în viaţa cosmică, din care el face parte.
De la bun început, dharma a însemnat o evoluţie lăuntrică şi nu o doctrină instituţionalizată, impusă din afară. Neînţelegerea spiritualităţii indiene în unele cercuri occidentale porneşte de la traducerea nefericită şi neadecvată a "dharma" prin "religie". În tradiţia europeană, o religie necesită un propăvăduitor şi o carte fundamentală. Din acest punct de vedere, religiile care au izvorât în India nu se potrivesc accepţiei termenului european "religie".
Religia hindusă, cea mai vecehe religie existentă azi pe pământ, n-a fost înfiinţată de nimeni. Ea a evoluat din cultura şi gândirea popoarelor indiene în decursul secolelor. Scripturile susţin că ea este sanatana dharma, Legea eternă. Deşi buddhismul şi jainismul au fost întemeiate de Buddha şi, respectiv, Mahavir în secolul VI înaintea lui Hristos, ele, ca şi hinduismul, nu au nici o carte anume fundamentală. Mentalitatea indiană respectă tradiţia, dar crede şi în evoluţia gândirii umane. Logica indiană se îndreaptă spre căutarea Adevărului, şi Adevărul este Marele Necunoscut, probabil Marele Anonim, cum ar fi spus Lucian Blaga. În cele trei religii antice, care îşi au obârşia în India, dharma reprezintă perceptele etice, conduita morală.
În Bagavdgita, Krişna afirmă: "Pentru salvarea celor buni şi distrugerea celor răi, pentru statornicirea Legii, mă nasc din yuga în yuga" (în traducerea lui Sergiu Al-George); yuga însemnând una dintre cele patru vârste ale omenirii. Bun cunoscător al filosofiei culturii indiene, implicit al filosofiei limbii sanscrite, traducătorul a folosit termenul Lege pentru dharma, cea mai potrivită nuanţă în acest context.
Tocmai pentru că hinduismul este o cultură, un mod de a privi şi a trăi viaţa, el a fost, iniţial, atât de generos, deschis şi tolerant. Totuşi, la începutul mileniului nostru, motivele istorice au determinat închistarea societăţii hinduse. Ca să se apere de alte culturi, care căutau să-i impună Indiei religiile lor, hinduismul a accentuat rigiditatea canoanelor până la exagerare. În pofida faptului că sute de mii de indieni au îmbrăţişat alte religii, de voie sau de nevoie, majoritatea populaţiei indiene de azi aparţin credinţei hinduse.
În secolul trecut şi în secolul nostru, mari spirite indiene ca Ram Mohun Roy, Ramakrisna Paramhamsa, Rabindranath Tagore, Swami Vivekananda şi Mahatma Gandhi au insuflat poporului indian sensul originar şi esenşial al conceptului dharma. Ce a însemnat dharma pentru Tagore? O voi discuta cu o altă ocazie. Închei astăzi cu două versuri ale lui Swami Vivekananda: "Pe unde îl cauţi pe Dumnezeu? Nu vezi că El se află în faţa ta, sub multiple forme? Cel care îşi iubeşte semenii Îl slujeşte pe Dumnezeu".